vineri, 11 septembrie 2009

A fost o data...

A fost o data, o lume magica in care am trait si eu si tu si toata generatia noastra. Era o vreme cand viata nu era asa de complicata, iar singura noastra grija era cum sa ne distram mai frumos in ziua de maine. Era o lume plina de aventura si bucurie pe care o putem numi azi COPILARIE.

Nu stiu voi cum sunteti, dar cand ma uit la fratele meu, imi aduc aminte de vremea cand eram si eu ca el, si nu eram de loc la fel. Acum cu aproximatie 10 11 ani pe vremea asta asteptam bucuros sa inceapa scoala, sa ne lauda cu toate zgaibele si bubele din genunchi, palme si coate. Pe vremea aia noi ne distram altfel decat copiii din ziua de azi.

Nu trecea zi fara ca noi sa nu mergem macar o data la fotbal, sau nu era saptamana in care noi sa nu strangem bani sa ne luam o alta mingie. Asteptam cu drag sa treaca dimineata ca sa iesim la joaca, la ora 3, ca pana atunci " erau explozii solare si era periculos " (de parca dadeam noi 2 bani pe exploziile lor solare, nu avea decat sa bubuie turnurile gemene ca noi nu ne opream din joaca), iar cand plecai din casa, parca o alta lume se deschidea: fetele sareau coarda, baietii jucau peretica sau gropita (pe capace de suc, aplatizate cu pietre sau pe linia de tramvai). Pana la ora 5 aveam program: victoria in curtea scolii 4. Eu, Marian, Tudor, Nicu, Vali, Marius, Ionut, Cristii si cine se mai gasea pe acolo. Dupa cateva ore de fotbal eram uzi de transpiratie pana la piele si morti de sete, ca singura cismea nu mai mergea ca lasam apa deschisa sau ne udam cu ea in loc sa o bem, iar cea mai apropiata era hat, departe. Mereu cand se insera plecam din curtea scolii si ne asezam la Marian la scara unde ne strangeam toti si jucam "Fete, filme sau baieti", "Lapte gros", "Ascunsa" sau "Baba Oarba".

Acum copiii de azi nu stiu sa joace nici "Baza", d'apai "Fete, filme sau baieti", daca vor sa iasa la joaca ( foarte rar ) se intreaba pe mess. Cu riscu de a parea de 1000 de ani, pe vremea mea, trebuia sa iesim din casa, sa coboram la scara sa sunam la sonerie si sa intrebam: "Sarutmana, ... poate sa iasa la joaca ?", bineinteles cu mainile tinute la spate si stranse bine, ca doar nu era frumos sa le bagi in buzunar, si cand vroiam sa jucam fotbal, chiar ieseam si jucam fotbal, acum stau de vorba si se intreaba pe mess: "Bai, joci un fotbal?", "Hai, cine creeaza?". Noi nu aveam asa ceva, cel mai tare calculator pe care ne jucam era "Terminator", la care schimbam casete intre noi. Spider man, Chip & Dale, Felix The Cat, Top Gun, F1 astea sunt doar o parte din jocurile cu care ne pierdeam orele. Mai rar zilele, poate atunci cand eram bolanvi sau cand ploua afara.

Era frumos atunci, acum nici noi nu mai stim sa ne jucam asa, ce pretentii sa mai avem la astia micii, in zilele astea suntem atat de ocupati cu gandul ca trebuie sa facem bani, sa ne luam haine si alte prostii materialiste, sa parem COOL, ca am uitat cu totul de distractia ieftina pe care ne-o dadea copilaria.

Ar mai fi multe de zis, si am sa mai revin la tema asta cat de curand.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu